Blog / Gambitul, de Radu C.

poza blog Gambitul, de Radu Calomfirescu Cred ca nimeni nu si-a propus sa fie PAFA (Persoana Adulta Fara Adapost). Imi amintesc de provocatoarea formula “ce vrei sa te faci cand o sa fii mare ?” La gradinita fiind, in anii proletcultismului, cand auzeam doar osanale lirice dedicate partidului, tovarasului secretar general si ilustrei sale consoarte, ma visam constructor, mecanic, otelar sau activist de partid, (circula o sintagma referitoare la popor: “muncitori, tarani, carturari”). Nu mi-a trecut vreodata prin cap c-o sa devin PAFA. Si acum, daca intrebi copii, vor sa devina ziaristi, avocati, politisti, scafandri, primari sau parasutisti. Nimeni nu se gandeste ca poate avea meseria de homeless. Dupa cum nimeni se viseaza gunoier. De ce vorbesc despre o meserie? Pentru ca toata fiinta omului necajit, ramas fara sprijin, lucreaza cu intreaga pricepere la fel ca intr-o meserie, unde nu faci – nu ai. Pentru a-ti asigura un avantaj trebuie sa sacrifici ceva. Exact ca in sah, atunci cand sacrifici un pion pentru un avantaj tactic. Gambitul.

Multi sacrifica rusinea in mod constient, spre deosebire de cei ce nu au cunoscut-o vreodata. E nevoie sa ingrosi putin obrazul pentru a te apleca sa ridici jumatate de gogoasa, scapata neglijent. E nevoie sa te impaci cu ideea ca ti se ofera si ca e bine sa accepti cate ceva de pomana. E bine sa nu-ti pese daca te vede lumea atipind in tramvai si sa te obisnuiesti cu atitudinea, ostila chiar, a paznicilor din magazine. Nu trebuie sa te rusinezi daca ti s-a descusut  parpalacul si nici daca umbli cu o umbrela fara o forma fireasca. A trece drept un om sarman, daca nu-ti provoaca rusine, iti aduce unele avantaje. De exemplu, te evita controlorii in autobuz.

Alti oameni sacrifica, cinstea. Si atunci, in numele unei furii latente faci pasul spre infractiune. E plin anturajul de absolventi ai “universitatilor de drept”, masterate de peste 5 ani pentru delicte diverse. Acestora nu le mai pasa de o a doua facultate. Mereu sper sa braveze, dar mi-e teama ca nu.

Unii sacrifica cu buna stiinta sanatatea pentru un <modus vivendi> satisfacator. Multi alcoolici, specialisti in spirt medicinal -lichior de viorele- multi drogati ce cheltuie sume mari, toti isi dau viata pentru momente de uitare.

Dar cei mai multi isi abandoneaza conditia de cetatean, in favoarea celei de boschetar, rasturnand scara valorilor, suprimand exigentele, etaland principii noi, mutatii ale drepturilor individuale, dezvoltand comportamente paralele cu cele indeobste admise, mistuindu-si esenta umana in valvataia unei trairi intense, a unei vieti intensive, in care doar prezentul conteaza; prefacandu-si existenta in cenusa.

../=/..

Iarta-ma mama pentru ca te-am uitat. Nu mai stiu cum ma cheama si nici cum ma chemai. Iarta-ma lume, ca n-am fost pom roditor, ca umbra mea intuneca pamantul fara rost. Iarta-ma Doamne ca nu pot sa te cred. Eu nu-ti pot semana in chip si suflet. Iarta-ma ca n-am fost oaie buna si m-am pierdut pe coclauri seci, de Tine, pentru ratacire, anume lasate.

Va rog sa ma scuzati, doamna, daca va incomodez. Domnule, nu-i vina mea ca port bagaje mari ce va rapesc spatiul. Va rog sa treceti cu vederea ca miros asa cum n-ati banuit ca se poate. Incerc sa nu v-ating dar o mai fac, din gresala. Va provoaca dezgust deghizarea sub care ma ascund de dumneavoastra, de mine? Va promit ca la vara am sa ma schimb. Aveti oroare sa ma vedeti dormind pe cartoane ? Ocoliti-ma, am sa va-ntind mana. Voiam doar o-mbratisare. Stiu ca nu se poate. Veti crede ca va cer bani, mi-e totuna daca imi dati, sau daca ma certati. Va inspaimanta prezenta mea pe strada dumneavoastra? Mai suportati-ma un timp, si voi pleca. Pe cheltuiala dumneavoastra, doamna, domnule, mai e putin si veti uita. Locul culcusului cu toate dichisurile va purta o pata discreta. Dar va fi iarasi curat. Pana cand dumneavoastra doamna, domnule, dupa cine stie ce apocalipsa personala, veti da fiinta unei amintiri putrede. E bine sa nu va ia prin surprindere.

Viata merge inainte.