Blog / Homeless-ul – erou fara voie

de Ionut, voluntar al Samusocial din Romania

Sunt multe lucruri in societatea de astazi care ne displac, lucruri ce ne fac sa condamnam, sa fim indiferenti si intoleranti. Sunt subiecte delicate pe care nu le intelegem si nici nu ne straduim sa le intelegem, doar le privim cu putina compasiune, poate, si apoi trecem nepasatori spre ceea ce se numeste viitor. Daca inlocuim aceste subiecte cu persoanele homeless, vom observa ca ele reprezinta pentru majoritatea oamenilor „normali” ( normal = termen vag din punct de vedere al stiintei logicii), unul din acele lucrurile care deranjeaza. Ne displac homeless-ii pentru ca dorm in autobuz si astfel ne ocupa mai multe scaunele deodata; ii condamnam de fiecare data cand cersesc si cand ii vedem plimbandu-se leganati cu sticla in brate; suntem indiferenti atunci cand ne impiedicam de ei (la propriu), si nu ne continuam drumul pana nu le adresam cateva cuvinte mai putin ortodoxe; si, nu in ultimul rand, suntem intoleranti pentru ca indeplinim cele trei conditii de mai sus.
Privim fenomenul PAFA ca pe o problema. Intr-adevar, chiar constituie o mare problema! Sau dimpotriva, nu inseamna nimic. Mai asociem fenomenul cu termeni mai putin placuti si delicati precum: jeg, urat mirositor, canale, paduchi, alcoolism, nespalare, aurolac, boschetar etc. Toate acestea denota imaginea negativa in care sunt fotografiati oamenii PAFA, insa nu stiu cati dintre noi ne-am gandit la calitatea de a fi PAFA; la calitatea de a supravietui pe strazi, sau in canale, de a lupta eroic contra foamei si a gerului, de a trai in compania bolilor, nu a prietenilor. Si cine sunt vinovati pentru aceste situatii? Evident, numai ei. Acesta este raspunsul general, raspunsul celor care nu doresc sa analizeze motive sau sa caute explicatii. Nu reusim niciodata sa ne intrebam ce s-a intamplat, de unde s-a plecat si cum s-a ajuns la starea de homeless.
In Romania, numarul persoanelor fara adapost este apreciat ca situandu-se undeva in jurul cifrei de 15.000 persoane (ICCV), dublu fata de estimarile autoritaților. Aceasta cota ramane constanta din 2004, deși anual numai in Capitala pe timpul iernii mor cateva sute de homelessi, ceea ce inseamna ca decesul acestora este compensat de „afilierea” altor oameni la stilul de viața PAFA.
Cine poate ajunge persoana fara adapost? Raspuns: Oricine! De la copii care parasesc centrele de plasament, pana la oameni titrati, cu facultati si pregatiri in diverse domenii. Dar cum ajung aceste persoane sa-si piarda locuinta? Destul de simplu, as zice. Fie ca este vorba de divort, inselatorii, evacuari, incercarea de a scapa de abuzurile din familie, folosirea irationala a banilor; toate acestea te pot aduce in strada cat ai zice „homeless”.
Pierderea casei ar fi primul pas spre statutul de PAFA. Odata ajunși aici, se face trecerea spre urmatorul nivel: adaptarea la legile strazi. Legi ce pot oferi atat senzația de independența și putere cat și o brutala lupta pentru supraviețuire. In primul rand este nevoie de un loc pentru refugiu pe timp de noapte; cel mai adesea ei se orienteaza spre canale, gari, WC-uri publice, parcuri, iar cei mai norocoși dintre ei se adapostesc prin scari de bloc.
In al doilea rand, vor trebui sa-și procure hrana (sau „mini-hrana” in cazul unora), necesara supravietuirii. In acest sens, fiecare homeless se adapteaza dupa propria-i capacitate. Unii cerșesc, alții vand materiale refolosibile, sau presteaza activitați ocazionale aducatoare de venituri, sunt și persoane cu pensii, sau cu un serviciu oarecum stabil, dar sunt și aceia care in disperare de cauza incep sa comita fapte ilicite. Din banii obținuți un homeless iși poate procura cateva alimente sa-și potoleasca (sau mai bine spus sa-și pacaleasca) foamea.
Urmeaza cunoștința directa cu fauna strazilor și a canalelor: cainii vagabonzi, pisicile maidaneze, șobolanii deja obișnuiți cu prezența umana. Ei pot deveni singurii prieteni de incredere sau mari rivali in timpul disputei pe resturile de mancare.
Lupta urmatoare este, de fapt, și una decisiva pentru viața unei persoane adulte fara adapost. Vorbim de un fel de serial ce poate dura cateva episoade sau o serie mai lunga de lupte acerbe – din pacate personajele sunt reale și se confrunta cu situații reale. Nu ma refer doar la confruntarea cu gerul iernii, ci și la aceea cu bolile; boli ce pot afecta bunastarea oricarei persoane indiferent de situația socio-financiara a acesteia. In prezent, printre homeless-i este la „moda” tuberculoza, o maladie ce se transmite foarte ușor și care evolueaza vertiginos in cazul condițiilor precare de viața. De asemenea, mulți intrețin relații sexuale neprotejate, iar cu acest „prilej” se poate dobandi la fel de ușor și virusul HIV.
Lupta dintre supraviețuire vs. problemele mai sus enumerate (lipsa hranei, a locului de dormit, infectarea cu boli) – ce il fac pe un PAFA sa devina erou fara voie – eclipseaza, in mod explicabil, problemele legate de legalitate (lipsa actelor de identitate și a certificatelor de naștere), ceea ce constituie inca un motiv in plus pentru societate de ignorare și negare a existenței PAFA.
Exista totuși și servicii sociale (puține, dar exista) destinate acestei categorii de oameni; ele sunt dezvoltate de instituții publice (spitale, primarii) și ONG-uri. Aceste servicii constau in: oferirea de hrana, de adapost pe timpul nopții, accesul la duș. Se mai poate consemna faptul ca serviciile sunt insuficinte si pot fi puse la dispoziție unui numar foarte mic de persoane ale strazii.
Despre reabilitarea homeless-ilor, reintegrarea sociala a lor, cu greu se poate vorbi. Se intalnesc suficiente exemple de „resuscitari” miraculoase in filme, pe strazile din SUA; dar cum viata bate filmul, iar Romania nu-i America, ramane sa ne multumim doar cu oferirea serviciilor de suport. Pentru a ilustra mai bine aceasta „situatie fara de iesire a strazi”, voi incheia cu o sintagma pe care nu imi amintesc daca mi-a fost insuflata de cineva, sau daca este o reflectie proprie: Strada este precum un labirint, cu cat te afunzi in el, cu atat mai greu gasesti calea spre iesire.