Blog / Indiferenta este greu de tratat!

de Bogdan Bordeianu, medic rezident psihiatru

In luna Noiembrie, anul trecut, in zona Unirii, echipa mobila de noapte a descoperit o tanara de 28 ani cunoscuta ca si consumatoare de substante psihoactive injectabile, cunoscute sub denumirea de etnobotanice.

Plecata de acasa de cativa ani, de la bunica ei unde isi petrecuse copilaria, tanara ajunsese in strada, in Bucuresti, si traia in concubinaj cu un tanar, si el consumator de etnobotanice cu care are si un copil, actualmente aflat la Protectia Copilului.

In momentul in care echipa mobila a Samusocial a incercat s-o abordeze tanara a devenit extrem de agitata, prezenta dialog circumstantial, anxietate extrema, avea un comportament spre bizar, ideatie deliranta de persecutie si prejudiciu. In aceste conditii, ca membru al echipei mobile de noapte am sesizat serviciul de apel de urgenta 112, prin care am solicitat ajutorul atat al Politiei cat si al Ambulantei, socotind ca agitatia psihomotorie este o urgenta psihiatrica.
Din pacate, la fata locului, nu am putut face o deosebire clara intre comportamentul ei sub influenta acestor substante periculoase si prezenta unei psihoze preexistente peste care s-a suprapus consumul si care se intretin una pe alta.

In urma solicitarii la fata locului a venit Politia si ulterior Ambulanta. Insa, de-aici au inceput problemele.
Personalul de pe Ambulanta a refuzat sa o transporte la Camera de Garda Psihiatrie deoarece, au sustinut ei, pacienta nu este deacord cu internarea. Fiind de fata, si in urma consultului meu in calitate de medic psihiatru, si tanara fiind sub influenta etnobotanicelor, deci fara discernamant, acestia au refuzat in continuare internarea.

Astfel, in urma incercarilor mele de a-I convinge ca aceasta internare va fi numai inspre binele tinerei, acestia au preferat sa nu se complice si au abandonat cazul

Din fericire, cu ajutorul asistentului social de pe echipa am reusit sa facem rost de numarul de telefon al bunicii, iar o saptamana mai tarziu, am reusit sa o urcam in masina echipei de noapte si sa o transportam la spitalul de psihiatrie, internarea realizandu-se cu succes.

De data aceasta a fost un caz fericit, insa ma intreb de cate vieti distruse este nevoie pentru nu ne mai ignora semenii si a le oferi unora o a doua sansa?