Blog / Noua ne pasa!

de Mili Ionascu, asistent social

Era o noapte geroasa de iarna, in prima noastra saptamana ca si echipa mobila de noapte.Cautam locuri de adapostire a persoanelor aflate in strada pentru a le veni in ajutor cu un sac de dormit, o supa calda si poate o vorba buna…Ne aflam in zona Piata Domenii.Am coborat din masina si am cercetat piata.Era liniste si nu se vedea nici o miscare in noaptea incremenita.

La un moment dat,de sub o masa de ciment s-a auzit un zgomot.Ne-am indreptat in acea directie.De sub un sac de plastic acoperit cu zapada s-a auzit un latrat.Am fost convinsi ca nu este decat un animal care s-a adapostit de ger, dar totusi ne-am apropiat si am constatat cu stupoare ca sub acel sac de plastic se afla o persoana care tinea strans in brate un catel – se incalzeau reciproc. Desi reticenta, si usor speriata…persoana a iesit din culcus si am facut cunostinata: era Silvia.Atunci nu stiam,dar in acel moment a inceput o relatie intre ea si echipa mobila de noapte,relatie care continua si acum dupa 6 ani.

Silvia este nascuta in februarie 1951, in Bucuresti dar locuia intr-o casa in Voluntari,Ilfov, impreuna cu fiul si mama ei.Acestia se imbatau in mod repetat si o supuneau la o serie de abuzuri verbale si fizice.Totul a culminat cu momentul cand au dat-o afara din casa. Din 2000 “locuinta” ei este Piata Domenii.Nu vrea sa se mai intoarca acasa.Mama a decedat intre timp, iar fiul o mai cauta pentru a-i cere bani de bautura.
Silvia este o persoana cu simtul umorului si un suporter convins al echipei de fotbal Steaua.

Desi are probleme de sanatate, nu a cersit niciodata.Este cunoscuta de comunitate si i se ofera de lucru in piata sau plimba cainii persoanelor din cartier.
Silvia este o persoana simpla,care nu cere mult de la viata. Are doar 7 clase si nu a fost angajata niciodata cu carte de munca. Tot ce vrea este sa poata sa aiba grija de cainii ei.
Are o relatie de atasament cu aceste animale. Isi hraneste cainii mai bine decat reuseste cu propria persoana. Isi neglijeaza sanatatea dar cainii au carnete de sanatate si sunt cu vaccinele la zi.

In toti acesti ani, Silvia nu a parasit Piata Domenii.Nu a vrut niciodata sa mearga intr-un adapost,indiferent cat era de ger pentru ca nu isi putea parasi prietenii.Din cauza cainilor a avut multe probleme cu hingherii,administratia pietei dar si probleme de sanatate.S-a oparit de mai multe ori atunci cand le pregatea masa si a fost pansata si ingrijita saptamani intregi de catre echipa noastra.

Desi Silvia a refuzat ani intregi sa plece din strada,am fost acolo atunci cand a avut nevoie de ajutor.Ea va fi mereu un om al strazii.Nu poate concepe o altfel de viata.Acum asta este viata ei, iar noi trebuie sa-i respectam decizia.

Cunoscand-o pe Silvia si apoi alti oameni ca ea,am inteles de ce serviciile trebuie “sa merga” catre anumiti oameni.Pentru ca ei sunt cei mai exclusi,pentru ca ei nu vor accesa niciodata serviciile clasice deoarece nu mai suporta sa fie dezamagiti, nu mai au incredere sau nu le mai pasa.Viata lor este un prezent continuu care, in mod bizar, poate depinde de un sac de dormit,un pansament sau o vorba buna.

Ce facem noi pentru ei?
In primul rand le aratam ca :NOUA NE PASA!Le aratam ca nu sunt pierduti si ca mai pot face ceva ,ii sprijinim pentru a reveni pe drumul ce duce la o viata normala.

Asistent social,
Milica Ionascu