Blog / Viata in strada nu inseamna libertate…

viata-in-strada de Alexandra  Alistar, membru echipa mobila de noapte

E greu sa vorbesti depre viata in strada. Asta pentru ca e si mai greu sa iti alegi despre cine sau ce sa vorbesti. Fiecare persoana pe care am cunoscut-o are povestea ei, poveste in care gasesti sentimente pe care traite de toti si pe care facem eforturi nemapomenite, cateodata, sa le uitam.
Nimic nu este mai greu decat sa iti fie foame, frig, sa iti faci griji pentru unde vei dormi in seara asta, pentru singura ta “avere” care incape intr-o punga de cumparaturi, sa fii umilit de fiecare data cand ceri ajutor si sa vezi persoane care trec pe langa tine ca si cand ai fii o umbra.
Strada iti ofera libertate. Gresit! Strada iti ofera pericol, mizerie, galagie si minime posibilitati. E o aventura macabra pe care esti nevoit sa o duci in fiecare zi sau noapte pentru ca de multe ori nici nu reusesti sa adormi din instinctul de ati pazi patura cu care te invelesi pe scara blocului sau pe o banca de langa lacul inghetat.
Ma deranjeaza cel mai mult cand vad nepasarea in care se scalda cei care conduc acest sistem neputincios. Nu vreau sa cred ca nu exista macar o sansa pentru fiecare si ca democratia/capitalismul au ajuns sa puna capat unor vieti, care poate, erau mai bune daca nu exista ignoranta aceea autoprovocata.
Cine are impresia ca acestia sunt niste oameni care nu merita nimic si care au ajuns in strada din vina lor judeca fara a se gandi de doua ori. Ganditi-va de cate ori ati fost pusi intr-o situatie in care nu aveati de ales, de cate ori ati avut nevoie de un lucru care era atat de greu de obtinut, de cate ori ati crezut ca cineva o sa fie acolo, la capatul drumului, si nu a mai aparut.
Singuratatea este primul dusman care iti apare in cale cand locuiesti pe strada. Ramani decat tu si Dumnezeu… Nimic nu iti mai poate aduce inapoi sotul, copiii sau fratii. Decat amintirile care te seaca si din care te trezesti cand a zecea oara pe seara asta se aude o sirena care nu te lasa sa dormi. Si ramai gol pe dinauntru, nu mai vezi o cale de iesire, te complaci si te gandesti ca singura responsabilitate care ti-a mai ramas este sa traiesti!