Ariadna Ailincei, reporter „Realitatea.net“

1. De unde ati aflat de Samusocial?

Am citit despre Samusocial pe blogul unui prieten. Mărturisesc că nu ştiam până atunci că există această asociaţie care se preocupă, cu adevărat, de situaţia oamenilor a căror viaţă se derulează în stradă, cu sau fără voia lor.

2. Cum s-a desfasurat colaborarea cu organizatia?

Am colaborat foarte bine cu organizaţia. Şi mă aşteptam la acest lucru. Cred că oamenii care îşi dedică timpul celor din jurul lor, care au nevoie de ajutor, nu pot fi altfel decât receptivi.

3. A fost ceva ce v-a impresionat la materialul pe care l-ati realizat?

Când am plecat din redacţie aveam tot felul de scenarii în cap. Mi se derulau în cap imagini cu oameni pe care, de-a lungul timpului, i-am văzut fie pe străzi, fie în staţiile mijloacelor de transport în comun sau în parcuri. Nu ştiam cum mă vor primi cei de la “Ateliere fără frontiere”sau cum va decurge discuţia mea cu ei. Era prima dată când aveam contact cu oameni ai străzii într-un alt cadru. Însă mi-a fost de ajuns să aud doar două dintre poveştile acelor oameni pentru a-mi da seama că sunt cu adevarat speciali. Şi am să argumentez. Înainte de a-i cunoaşte, pentru mine “oamenii străzii” nu aveau studii, nu lucraseră sau nu le plăcea să lucreze, preferau să cerşească sau să fure. Greşit. Nu înseamnă numai acest lucru. Iar întâlnirea mea cu aceşti oameni m-a ajutat să-mi dau seama că această sintagmă are un spectru mult mai larg.

4. Ce parere aveti despre proiectele organizatiei? Credeti ca au vreun rezultat pozitiv in randul beneficiarilor pe care ii deserveste?

Este ca şi cum m-aş întreba dacă este bine să salvăm un om de la înec. Ce poate fi mai important decât salvarea unui om, indiferent că ne referim la acordarea unei noi şanse la o viaţă normală, fie la viaţa sa, la propriu? Şi cred că rezultatele ar fi şi mai vizibile dacă aceste proicte, din punctul meu de vedere extraordinare, ar beneficia de mai mult suport din partea societăţii.

5. V-a impresionat ceva la viata beneficiarilor – adultii strazii?

M-a impresionat modul în care “profită” de şansa ce li s-a acordat. Nu cred că este uşor, ca la o anumită vârstă, să iei viaţa de la zero. Să reînveţi cele mai elementare lucruri, cum ar fi cele legate de igienă, de un program organizat, pe care trebuie să-l urmezi, până la o meserie nouă.