Blog / Inca un suflet s-a ridicat la cer

d-na_Soare

Dumnezeu sa va aiba in paza, d-na Soare!
A fost coplesitoare vestea pierderii dvs. Nimic din tonul cald, bucuria sufleteasca, schimbarile frumoase survenite in viata dvs. in ultimele 2 luni, sau planurile de viitor pe care le creionati cu atata entuziasm, nu prevesteau aceasta tragedie.
Daca in urma cu 6 luni, atunci cand ati pasit intaia oara in cabinetul social, cineva ar fi spus ca aveam sa ne incheiem relatia atat de rapid si cumplit, cu siguranta l-as fi acuzat de rea intentie.
Dar totusi, astazi, pusa in fata faptului implinit, nu imi ramane decat sa accept, cu tristete, trecerea dvs. in nefiinta.
Si desi v-am dezvaluit in permanenta aprecierea, stima, simpatia pentru dvs., doresc sa imi iau ramas bun in aceeasi nota, spunandu-va cu sinceritate ca ati fost omul cel mai serios, responsabil, ambitios, si cu pofta de viata, pe care l-am cunoscut in cei 2 ani de lucru cu persoanele fara adapost.
Va multumesc pentru daruirea si implicarea dvs. si, deopotriva, pentru zambetul care mi-a inseninat de atatea ori ziua!

Pentru cei care nu au cunoscut-o niciodata pe d-na Soare, o voi prezenta in cateva randuri.

S-a numit Soare Ana Nela si s-a nascut in data de 05.08.1955, in localitatea Pucioasa, judetul Dambovita.
A venit in Bucuresti de foarte tanara, la studii, absolvind o post-liceala. Tot aici s-a casatorit, si a avut o fiica, pe nume Catalina, care acum, la randul sau, este mama si sotie in Giurgiu.
A fost devotata muncii sale, lucrand ca proiectant la marea intreprindere Danubiana, dar si ca asistent personal – ingrijire varstnici pana in ceasul mortii.
In luna iunie 2011, viata sa a luat o intorsatura drastica, ajungand in strada, unde i s-au furat toate economiile, banii, si nadejdea, astfel, intrand in contact cu Samusocial.
In cele 6 luni de colaborare, d-na Soare a reusit sa revina total la normalitate: acte de identitate, adapost, cantina sociala, ajutor social, loc de munca cu forme legale si sperantele furate in parcul de la Gara de Nord.
A fost, pe scurt, un adevarat exemplu de tarie si reusita, atat pentru partenerii de suferinta, cat si pentru noi, echipa Samusocial.

In incheiere, va rog pe toti cei care ati parcurs aceste randuri, sa spuneti o rugaciune pentru acest suflet, care s-a ridicat la cer prea timpuriu.

de Ramona Ivanuş