Cateodata este nevoie de o perioada mai mare de timp pe care trebuie s-o investesti pentru a avea reusita cu un caz. Un exemplu graitor este cazul Dlui Eugeniu A. – „Nea Leul” - in varsta de 62 de ani care are in prezent un loc de munca pe postul de paznic la o ferma agricola din apropierea Bucurestiului.

S-a prezentat la cabinetul de reinsertie socio-profesionala in luna mai a anului 2011. La acea data domnul Eugeniu se afla intr-o situatie extrem de dificila. Aspectul sau fizic era degradat (din cauza vestimentatiei si a igienei precare, dar si a oboselii cronice – la varsta sa ii era din ce in ce mai greu sa gaseasca un loc unde sa doarma sau sa se adaposteasca in siguranta), si nici din punct de vedere emotional nu se prezenta foarte bine. Despartirea de sotie il marcase profund: „Am fost foarte deprimat si ranit... Ne luasem din dragoste”.
Lipsa de comunicare cu fiicele sale si cu nepoatele nu a facut altceva decat sa ii inrautateasca starea de sanatate fizica si psihica, fiind diagnosticat cu astm bronsic, note depresive si anxiogene.

 

Dupa o viata de munca, „Nea Leul” s-a confruntat cu imbatranirea pe mai multe planuri: nu mai era acceptat la niciun loc de munca din cauza varstei sau, acolo unde a fost acceptat, a fost inselat cu banii (platit mai putin sau deloc), relatiile sociale s-au diminuat treptat ca numar si frecventa, starea de sanatate era precara. Era o situatie foarte diferita de ceea ce traise el inainte: fost subofiter, cu calificare de sudor autogen, sef de echipa (de unde si porecla de „Nea Leul” capatata la uzinele Faur), dl Eugeniu ajunsese la capatul puterilor si considera ca nu mai are nicio sansa.

 

„Nea Leul” a participat la activitatile atelierului ocupational si a beneficiat de serviciile echipei multidisciplinare Samusocial: asistenta si tratament medical, suport psihologic, asistare sociala, consiliere socioprofesionala si motivationala. Timp de 2 luni echipa Samusocial din Romania a incercat constant sa ii gaseasca un loc de munca cu forme legale, o sursa de venit stabila (pe termen lung, urmarindu-se obtinerea pensionarii la limita de varsta legala).

 

„Nea Leul ” a fost acompaniat si sustinut la nenumarate interviuri, insa din cauza varstei si a aspectului fizic, dupa cum singur sustinea: „Sunt o mana de oase, atat a mai ramsa din mine, nu mai sunt bun de nimic”, a fost refuzat de fiecare data.

 

Treptat au inceput sa fie simtite mici insa importante schimbari in viata Dlui Eugeniu: nu a mai consumat alcool si incepuse sa acorde ceva mai multa atentie igienei. De asemenea, incurajat de consilierul ocupational si de asistentul social ce coordoneaza activtatile derulate in cadrul Atelierului ocupational, dupa multe eforturi, dl Eugeniu si-a gasit locul: a fost angajat pe postul de paznic la o ferma agricola din apropierea Bucurestiului.

 

In urma vizitelor periodice efectuate la locul de munca echipa Samusocial a constatat faptul ca dl Eugeniu este multumit: „Am un acoperis deasupra capului”, are contract de munca cu forme legale, masa ii este asigurata tot de catre angajator, se intelege bine cu colegii si sefii. Nu e de mirare ca starea sa de sanatate emotionala si fizica s-au imbunatatit.

 

In luna februarie a anului 2012 s-au adunat deja 7 luni de cand Nea Leul lucreaza.
           
Planul lui „Nea Leul” este sa reuseasca sa stranga o suma de bani pentru a-si cumpara o bucata de pamant unde „sa ridice o cosmelie” si sa reia legatura cu fiicele si nepoatele sale.
« Inapoi la newsletter