Samusocial, oaza celor fara locuinta
Cinci mii de oameni ratacesc zi de zi pe strazile Bucurestiului, dorm in cutii, in scarile de bloc sau in parcuri si mananca din mila altora. Organizatia Samusocial ii ajuta sa reziste, si uneori chiar sa revina la o viata normala.
Pe soseaua Grozavesti, blocata circulatiei de cativa ani, au crescut otetari si flori salbatice. Miroase a frunze si a iarba. E o oaza de liniste, dar mai ales e o oaza de bunatate pentru persoanele fara adapost din Bucuresti. Pentru ca aici, intr-o cladire primita de la Apa Nova, e cabinetul Samusocial din Romania, organizatie umanitara care le asigura asistenta sociala, medicala si psihologica adultilor care au ramas fara.
In curte, feriti la umbra de soarele crud al diminetii, stau o mana de oameni. Au venit sa se spele, sa vorbeasca cu asistentii sau sa primesca unele ingrijiri medicale. Elena Adam, primul asistent social care a lucrat cu adultii strazii din Bucuresti, ii stie pe nume pe aproape toti, stie pe din afara cazurile fericite si isi aminteste bine de cei pentru care Samusocial nu a putut sa faca mare lucru. De 13 ani de cand lucreaza cu oamenii fara adapost, la Medici fara frontiere, care a devenit in 2004 in Samusocial din Romania, a vazut cum oamenii s-au schimbat – la trei-patru ani apare o noua "generatie" – dar problemele au ramas aceleasi. Iar "finalul e acelasi pentru marea majoritate", spune Elena, care este in prezent coordonator de proiecte.
Stiu sa zambeasca
Aproximativ 300 de oameni mor pe strada in fiecare iarna. Din cei circa 1.500 de beneficiari ai organizatiei, aproape trei sferturi barbati si in mare parte trecuti de 50 de ani, care vin la cabinet sau primesc ajutor in oras de la echipele mobile, nu mai mult de 15% se reintegreaza si reusesc sa-si gaseasca un loc de munca si o locuinta. "E bine", spune totusi Elena, pe care confruntarea de zi cu zi cu problemele beneficiarilor nu a doborat-o. "Ii admir, ii respect pentru ca stiu sa zambeasca." Cu toate acestea, sunt inca respinsi si alungati de majoritatea oamenilor. De aceea, "adultii strazii sunt inca nevazuti pe strazile Bucurestiului. Ii recunosti dupa privire" si dupa "garsoniere", sacosele de rafie in care isi duc toata viata.
Cei mai multi oameni fara adapost au ajuns in strada din cauza unui conflict in familie, a unui divort sau pentru ca si-au pierdut locul de munca. Pe lista motivelor se mai regasesc vanzarea casei, neplata chiriei sau a intretinerii, evacuarile din imobile nationalizate si escrocheriile. Mihai, 58 de ani, a ramas de doua ori fara casa: in 1993 a fost escrocat iar mai tarziu a pierdut si locuinta sotiei pentru ca nu a mai putut plati intretinerea. Mihai are barba si mustata, iar parul i-a crescut cam lung. E pe drumuri de patru ani. Doarme intr-o "cojboaca de metal" cu sotia. Spune ca, "prin mila lui Dumnezeu", oamenii l-au acceptat. Dar e dezamagit si acru. "Daca iadul exista, iadul e aici, in Romania. In fiecare zi traiesc in iad. N-am nicio sansa", spune el si povesteste cum paduchii "l-au macinat de viu" si cum a mancat din gunoaie. In plus, e furios pe Politie, care l-a luat fara motiv la "baza", cum face cu multi "criminali ai strazii". "Daca esti pe strada esti ca un caine", spune el, iar lozinca electorala care se citeste pe tricoul lui rosu pare o gluma amara: "Importanti sunteti voi".
Eforturile care dau rezultate
Pentru cei care nu si-ai pierdut insa speranta, Samusocial deruleaza din iulie un proiect de reinsertie sociala impreuna cu un alt ONG, Ateliere fara Frontiere. Zece persoane fara adapost sunt angajate intr-un proiect unde repara sau recicleaza calculatoare. Dupa sase luni sau un an, avand experienta recenta a unui loc de munca, ei se vor putea angaja mai usor la Apa Nova, Lafarge, Carrefour sau la alte companii, in majoritate franceze, cu care ONG-urile au incheiat conventii. E o ocazie sa revina pe linia de plutire. Si odata repusi pe picioare, au sansa sa fie din nou ca toti ceilalti, oameni cu joburi si locuinte.
Razvan, care a devenit beneficiar Samusocial in 2003, este unul din oamenii strazii care au reusit sa-si revina complet. Era dependent de alcool. Personalul organizatiei l-a ajutat, dar a trebuit sa o ia de multe ori de la capat. "Isi gasea pentru doua zile loc de munca, a treia zi era dat afara ca se ducea beat", povesteste Elena Adam. In 2005 a inceput sa mearga la sedintele Alcoolicilor Anonimi si dupa doua luni a renuntat complet la bautura. Si-a gasit apoi loc de munca si locuinta cu chirie, iar de atunci a terminat Facultatea de Psihologie. Urmeaza sa plece in Germania pentru a lucra cu fratele lui, de asemenea psiholog. "N-o sa spun niciodata ca a fost meritul nostru. E meritul lui. E alt om", conchide Elena.
de Maria Braileanu
« Inapoi la newsletter
Pe soseaua Grozavesti, blocata circulatiei de cativa ani, au crescut otetari si flori salbatice. Miroase a frunze si a iarba. E o oaza de liniste, dar mai ales e o oaza de bunatate pentru persoanele fara adapost din Bucuresti. Pentru ca aici, intr-o cladire primita de la Apa Nova, e cabinetul Samusocial din Romania, organizatie umanitara care le asigura asistenta sociala, medicala si psihologica adultilor care au ramas fara.
In curte, feriti la umbra de soarele crud al diminetii, stau o mana de oameni. Au venit sa se spele, sa vorbeasca cu asistentii sau sa primesca unele ingrijiri medicale. Elena Adam, primul asistent social care a lucrat cu adultii strazii din Bucuresti, ii stie pe nume pe aproape toti, stie pe din afara cazurile fericite si isi aminteste bine de cei pentru care Samusocial nu a putut sa faca mare lucru. De 13 ani de cand lucreaza cu oamenii fara adapost, la Medici fara frontiere, care a devenit in 2004 in Samusocial din Romania, a vazut cum oamenii s-au schimbat – la trei-patru ani apare o noua "generatie" – dar problemele au ramas aceleasi. Iar "finalul e acelasi pentru marea majoritate", spune Elena, care este in prezent coordonator de proiecte.
Stiu sa zambeasca
Aproximativ 300 de oameni mor pe strada in fiecare iarna. Din cei circa 1.500 de beneficiari ai organizatiei, aproape trei sferturi barbati si in mare parte trecuti de 50 de ani, care vin la cabinet sau primesc ajutor in oras de la echipele mobile, nu mai mult de 15% se reintegreaza si reusesc sa-si gaseasca un loc de munca si o locuinta. "E bine", spune totusi Elena, pe care confruntarea de zi cu zi cu problemele beneficiarilor nu a doborat-o. "Ii admir, ii respect pentru ca stiu sa zambeasca." Cu toate acestea, sunt inca respinsi si alungati de majoritatea oamenilor. De aceea, "adultii strazii sunt inca nevazuti pe strazile Bucurestiului. Ii recunosti dupa privire" si dupa "garsoniere", sacosele de rafie in care isi duc toata viata.
Cei mai multi oameni fara adapost au ajuns in strada din cauza unui conflict in familie, a unui divort sau pentru ca si-au pierdut locul de munca. Pe lista motivelor se mai regasesc vanzarea casei, neplata chiriei sau a intretinerii, evacuarile din imobile nationalizate si escrocheriile. Mihai, 58 de ani, a ramas de doua ori fara casa: in 1993 a fost escrocat iar mai tarziu a pierdut si locuinta sotiei pentru ca nu a mai putut plati intretinerea. Mihai are barba si mustata, iar parul i-a crescut cam lung. E pe drumuri de patru ani. Doarme intr-o "cojboaca de metal" cu sotia. Spune ca, "prin mila lui Dumnezeu", oamenii l-au acceptat. Dar e dezamagit si acru. "Daca iadul exista, iadul e aici, in Romania. In fiecare zi traiesc in iad. N-am nicio sansa", spune el si povesteste cum paduchii "l-au macinat de viu" si cum a mancat din gunoaie. In plus, e furios pe Politie, care l-a luat fara motiv la "baza", cum face cu multi "criminali ai strazii". "Daca esti pe strada esti ca un caine", spune el, iar lozinca electorala care se citeste pe tricoul lui rosu pare o gluma amara: "Importanti sunteti voi".
Eforturile care dau rezultate
Pentru cei care nu si-ai pierdut insa speranta, Samusocial deruleaza din iulie un proiect de reinsertie sociala impreuna cu un alt ONG, Ateliere fara Frontiere. Zece persoane fara adapost sunt angajate intr-un proiect unde repara sau recicleaza calculatoare. Dupa sase luni sau un an, avand experienta recenta a unui loc de munca, ei se vor putea angaja mai usor la Apa Nova, Lafarge, Carrefour sau la alte companii, in majoritate franceze, cu care ONG-urile au incheiat conventii. E o ocazie sa revina pe linia de plutire. Si odata repusi pe picioare, au sansa sa fie din nou ca toti ceilalti, oameni cu joburi si locuinte.
Razvan, care a devenit beneficiar Samusocial in 2003, este unul din oamenii strazii care au reusit sa-si revina complet. Era dependent de alcool. Personalul organizatiei l-a ajutat, dar a trebuit sa o ia de multe ori de la capat. "Isi gasea pentru doua zile loc de munca, a treia zi era dat afara ca se ducea beat", povesteste Elena Adam. In 2005 a inceput sa mearga la sedintele Alcoolicilor Anonimi si dupa doua luni a renuntat complet la bautura. Si-a gasit apoi loc de munca si locuinta cu chirie, iar de atunci a terminat Facultatea de Psihologie. Urmeaza sa plece in Germania pentru a lucra cu fratele lui, de asemenea psiholog. "N-o sa spun niciodata ca a fost meritul nostru. E meritul lui. E alt om", conchide Elena.
de Maria Braileanu
« Inapoi la newsletter
Abonati-va pentru a primi prin e-mail noutati despre activitatea Samusocial din Romania
| Nume: | |
| Email: | |