Eforturile mele au finalitate?
Narcis Mica, medic Echipa Mobila de Noapte
In momentul angajarii mele la SAMUSOCIAL , in urma cu sase ani, nu aveam multe cunostinte despre problemele sociale si medicale ale PAFA, categorie de oameni foarte putin cunoscuta, si careia nu i-am acordat o mare atentie pana atunci, cu exceptia micilor "pomeni financiare" oferite cersetorilor la colt de strada .
Ca tanar medic eram cuprins de un mare entuziasm, dornic de a pune in practica cunostintele acumulate in facultate si in activitatea de medic de pana atunci, de a veni in ajutorul populatiei PAFA , de a-i rezolva problemele medicale.
Nu stiam ca aceasta populatie este aparte, ca problemele sale medicale sunt usor diferite, ca accesul lor la serviciile medicale este ingradit de factori socio-economici dar si umani, ca reprezinta un grup de pacienti dificili, greu de lamurit in privinta beneficiilor aduse de un tratament corect, asupra starii lor de sanatate.
Starea lor de sanatate precara, conditiile vitrege de consult si tratament (zgomot, praf, vant, ploaie, frig, lipsa unui pat de consultatie), complianta lor scazuta (alcoolism, refuzul medicatiei), greutatea accesului la serviciile medicale specializate (policlinici, spitale) precum si lipsa medicatiei corespunzatoare in unele momente, te fac sa te simti ca si cum te-ai lupta cu morile de vant si sa-ti pui intrebari: "se merita?", "eforturile mele au finalitate?" , "este timpul sa renunt?" sau "merg inainte?".
Raspunsurile au venit chiar din partea celor de pe strada, a caror principala afectiune este, de fapt, indiferenta cu care sunt tratati de semenii lor. Astfel, pentru ei, faptul ca sunt bagati in seama, ca sunt tratati ca si "oameni", ca si "pacienti", ca sunt consultati de un medic si sunt sfatuiti de catre un asistent social, reprezinta un semn si o certitudine ca totusi nu sunt uitati pe acest Pamant.
Ca medic am realizat, in timp, ca micile rezultate obtinute in viziunea mea, pentru ei reprezinta de fapt mari succese. Astfel, cand reusesti sa vindeci un PAFA cu afectiuni respiratorii, cand reusesti sa-i salvezi picioarele de la amputatie prin ingrijire corespunzatoare, cand reusesti sa-l faci sa uite de viciul alcoolului, macar si pentru cateva zile, obtii o satisfactie deosebita.
Iar cand, dupa toate acestea, persoana respectiva iti multumeste cu ochii aproape in lacrimi zicand: "Sa-ti dea Dumnezeu multa sanatate domn doctor" esti pe deplin convins de utilitatea ta si, acest lucru iti da putere sa mergi mai departe, in ciuda tuturor greutatilor intampinate.
« Inapoi la newsletter
In momentul angajarii mele la SAMUSOCIAL , in urma cu sase ani, nu aveam multe cunostinte despre problemele sociale si medicale ale PAFA, categorie de oameni foarte putin cunoscuta, si careia nu i-am acordat o mare atentie pana atunci, cu exceptia micilor "pomeni financiare" oferite cersetorilor la colt de strada .
Ca tanar medic eram cuprins de un mare entuziasm, dornic de a pune in practica cunostintele acumulate in facultate si in activitatea de medic de pana atunci, de a veni in ajutorul populatiei PAFA , de a-i rezolva problemele medicale.
Nu stiam ca aceasta populatie este aparte, ca problemele sale medicale sunt usor diferite, ca accesul lor la serviciile medicale este ingradit de factori socio-economici dar si umani, ca reprezinta un grup de pacienti dificili, greu de lamurit in privinta beneficiilor aduse de un tratament corect, asupra starii lor de sanatate.
Starea lor de sanatate precara, conditiile vitrege de consult si tratament (zgomot, praf, vant, ploaie, frig, lipsa unui pat de consultatie), complianta lor scazuta (alcoolism, refuzul medicatiei), greutatea accesului la serviciile medicale specializate (policlinici, spitale) precum si lipsa medicatiei corespunzatoare in unele momente, te fac sa te simti ca si cum te-ai lupta cu morile de vant si sa-ti pui intrebari: "se merita?", "eforturile mele au finalitate?" , "este timpul sa renunt?" sau "merg inainte?".
Raspunsurile au venit chiar din partea celor de pe strada, a caror principala afectiune este, de fapt, indiferenta cu care sunt tratati de semenii lor. Astfel, pentru ei, faptul ca sunt bagati in seama, ca sunt tratati ca si "oameni", ca si "pacienti", ca sunt consultati de un medic si sunt sfatuiti de catre un asistent social, reprezinta un semn si o certitudine ca totusi nu sunt uitati pe acest Pamant.
Ca medic am realizat, in timp, ca micile rezultate obtinute in viziunea mea, pentru ei reprezinta de fapt mari succese. Astfel, cand reusesti sa vindeci un PAFA cu afectiuni respiratorii, cand reusesti sa-i salvezi picioarele de la amputatie prin ingrijire corespunzatoare, cand reusesti sa-l faci sa uite de viciul alcoolului, macar si pentru cateva zile, obtii o satisfactie deosebita.
Iar cand, dupa toate acestea, persoana respectiva iti multumeste cu ochii aproape in lacrimi zicand: "Sa-ti dea Dumnezeu multa sanatate domn doctor" esti pe deplin convins de utilitatea ta si, acest lucru iti da putere sa mergi mai departe, in ciuda tuturor greutatilor intampinate.
« Inapoi la newsletter
Abonati-va pentru a primi prin e-mail noutati despre activitatea Samusocial din Romania
| Nume: | |
| Email: | |