Nepasatoare chipuri trecand in faptul serii,
Se macina-n privirea din marginea uitarii
A celui ce asteapta alt rasarit de soare,
Uitatul de o lume in margini de trotuare.

Dezmostenitul soartei si trista si amara,
Cu lacrima in ochi si bucurie rara,
Ce-astepta de la viata nici el nu stie ce,
Caci a-nvatat sa spuna ca-i bine la orice.

Doar sufletul se zbate stingher si speriat,
Un Lucifer Cazut de unde s-a-naltat.
In noaptea lui de spaima isi plange ratacirea
Nu-si mai gaseste calea pierduta, nici menirea.

« Inapoi la newsletter