Blog / „Acasa”

de Valentin Z, beneficiar al Samusocial din Romania

Un cuvânt aparent banal prin prisma firescului său. Filozofând puţin consider că nu sunt singurul care gândeşte aşa. Am considerat că firescul nu a reprezentat în viaţa mea o prioritate imediată pentru simplul motiv că îl deţineam. Un obiect pe care îl ştii acolo undeva uitat ori de câte ori ai nevoie de el. Un gest firesc este acolo, o mână întinsă şi câte sentimente sunt incluse în acest cuvânt: casa părintească. Locul existenţei noastre. Casa bunicilor: locul copilăriei noastre.
O rulotă, un subsol de bloc, o cameră din paiantă sau din butuc de lemn poate semnifică pentru tine „Acasă”. Ce te determină să-l denumeşti aşa? Firescul faptului că-i aparţii, că este al tău, o parte din viaţa ta.
Casa părintească a fost un mic atelier de strungărie dintr-un ansamblu de clădiri ale Bunicului meu. Acolo părinţii mei şi-au construit visurile, idealurile şi viaţa lor. Au pornit în viaţă modest cu acea tenacitate şi mândrie specifică omului de la ţară, mândru de rezultatul muncii lui. Au muncit, şi acel atelier a devenit un apartament de trei camere. Acolo m-am simţit prima dată „Acasă”. Înconjurat de dragostea lor, ocrotit de dragostea acelor pereţi modificaţi de ei în transformarea atelierului în casă.
Copilăria mi-am petrecut-o la ţară la bunici. O casă ţărănească solidă cu bârne groase de lemn, cu temelie din piatră de râu, cu obloane grele de lemn.
La tinereţe mi-a venit şi mie rândul să-mi construiesc o casă. Evoluţia societăţii mi-a uşurat munca. Am cumpărat-o. Firesc aşa, cum au făcut-o toţi cei ca mine cu credit la bancă (CEC), dar cu aceeaşi dragoste, mândrie şi îndărătnicire a părinţilor şi bunicilor mei. Tuturor ne-a fost greu, dar am reuşit cu acea încăpăţânare benefică şi pozitivă a muncii cinstite.
Acasă pentru mine a reprezentat locul idealurilor mele, refugiul atât de necesar în momentele de cumpănă, oamenii dragi şi locul în care eşti totdeauna bine venit. Am încercat să înţeleg o persoană obligată să lucreze departe de ţară. Idealurile, dragostea şi visurile le poţi realiza oriunde pe glob. Viaţa mi-a permis să călătoresc destul de mult, aproximativ în majoritatea locurilor cu încărcătură istorică din ţara mea. Nu vă pot împărtăşi sentimentele care m-au încercat atunci când am călcat cu picioarele Valea Neajlovului de la Călugăreni sau Valea Bârladului de la Vaslui, Cetatea Devei sau Sarmisegetuza. Păşeam cu o smerenie tipică omului care atinge locuri sfinte. Oboseala dispărea şi mă încărcam cu o energie nebănuită. Şi atunci am înţeles că „Acasă” nu este un cuvânt atât de simplu, ci un concept de viaţă extrem de complex. Conceptul „Acasă” este locul unde te-ai născut, ai trăit şi ai cunoscut primele bucurii, realizări şi rezultate din viaţa ta. Acum pot înţelege mult mai profund conceptul de „Acasă”.
Am pierdut toate locurile dragi fie din cauze care nu au depins de mine, fie din cauza faptului că după ani de căsnicie, locul pe care mi-l făurisem împreună cu soţia mea, devenise nul, lipsit de sentiment, un loc în care nu mă mai simţeam dorit.
Şi am înţeles că „Acasă” reprezintă ceva care ţine de „Eul” tău interior, ceva care te reprezintă în care ai amintiri, în care ai acel sentiment de supremă linişte sufletească, intimitatea de a-ţi putea spune rugăciunea spre singura cale demnă de urmat în ce ai de înfăptuit.
Viaţa mi-a rezervat un spaţiu în care să locuiesc. Nu este al meu. Pentru că nu deţin acte. Sunt tolerat prin grija unor oameni cu inimă mare. Am adunat în acest loc o parte din viaţa mea, idealurile şi visele. Oare îl pot numi acasă? Mai pot eu pune această întrebare, ce reprezintă conceptul de „Acasă”, colegilor mei PAFA?