1 Martie

Putina istorie…

In vechiul calendar lunar al romanilor, 1 martie coincidea cu inceputul Anului Nou, iar luna respectiva era dedicata zeului Marte, care, inainte de a deveni intruchiparea razboiului, era o divinitate a vegetatiei si protector al casatoriilor. La vechii traci, aceleasi atribute le avea zeul Marsyas Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul sau fiind legat de glia materna si de vegetatie. Lui ii erau consacrate sarbatorile primaverii, ale florilor si fecunditatii naturii.
Romanii mai celebrau la 1 Martie, Matronalia, sarbatoarea femeilor, cand barbatii ofereau daruri sotiilor si se rugau pentru sanatatea acestora.

Era o devotiune, manifestare de dragoste a sotilor catre sotii. Festivalul era dedicat lui Juno, zeita nasteri, (Lucina de la lux – lumina, fiindca ea ajuta pruncii sa iasa la lumina din pantecele mamelor) careia in anul 375 i.Hr. i-a fost ridicat un templu. Acum avea loc o procesiune a femeilor casatorite la templu. Tot ea alina durerile nasterii la femei, fiind invocate de ele in acest moment. “Durerea imi inclesteaza pantecele, Juno-Lucino, ajuta-ma” zice un personaj din Plaut. “Tu voto parturienti ades” – Tu zeita ajuta pe cea care naste – pomeneste autorul Tristelor. In luna Martie, femeile duceau flori la templul zeitei. Ovidiu zicea in opera lui numita Fastes: “Dati zeitei flori, caci ei ii plac ghirlandele proaspete de verdeata si impodibiti capul zeitei cu iedera si flori”.

Conform traditiei, cultul a fost stabilit de catre Titus Tatius, regele Sabinelor. Matronalia simboliza nu numai sfintenia casatoriei, ci si pacea care a urmat primei casatorii dintre romani si femeile sabine.

Astfel, Matronalia, “Ziua Mamei”, este o sarbatoare inchinata Mamei Mari (Terra Mater) si tuturor mamelor din lume, sub aspectul ca femeia, ca mama, este datatoare de viata vesnica simbolizand fertilitatea eterna.

Virgil spunea ca “Martias kalendas esse feminarum” ceea ce inseamna ca toate calendele lunii Martie sunt inchinate femeii; mamelor noastre.
Cato Censorul atribuia luna Martie femeilor, spunand ca “Podoaba femeii nu este aurul sau bijuteriile si nici rochiile brodate cu fir sau purpura, ci buna cuviinta, dragostea de barbat si de copii, supunerea, modestia”.

Mentionam ca la geto-daci anul nou incepea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima luna a anului. Calendarul popular la geto-daci avea doua anotimpuri: vara si iarna. Martisorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou impreuna cu urarile de bine, sanatate, dragoste si bucurie.