Vali Tache – voluntar
Viata de dincolo de parbriz
De atatea ori, in trafic sau stand la semafor am obesrvat oamenii de pe strada, dar nu la cei care au o tinta ma refer, cei care merg la job, acasa, etc. Ci la cei pentru care strada este casa, la oamenii strazii. Cei care vin si-ti bat in geam pentru un leu sau cei pe care noaptea ii vezi pe o banca incercand sa adoarma. Traind in Bucuresti m-am obisnuit cu ei, fac practic parte din decor. Un decor pe care suntem setati sa-l ignoram, un decor anormal cu care ne-am obisnuit. La fel ca toata Romania.
Intr-una din noptile friguroase de martie am fost alaturi de o echipa Samusocial pe strada, am descoperit fete interesante brazdate de riduri adanci sau tumefiate de lovituri violente. Am intalnit povesti incredibil de triste, dar si puterea de-a zambi sau chiar de-a rade in hohote, in unele cazuri. Dincolo de toata tristetea din lume mi s-a parut incredibila puterea acestor oameni de-a zambi in situatia data.
Am ras alaturi de unii, mi-a venit sa plang vazandu-i pe altii si m-am bucurat ca exista echipa Samusocial. Felicitari! Sunteti incredibili!
